Kântăreţii kriptelor kremline

De peste două decenii, o stafie zâmbăreaţă, cu stea în frunte şi liber-cugetătoare bântuie pe meleagurile mioritice şi răscoleşte  cugetele şi minţile cam răsfirate de viscolul unei ignoranţe prăsite , cu sârg şi perseverenţă, de ideologia imperativă a cuvântului răstit şi unic. Ca orice produs de seamă al meşteşugarilor moscoviţi, şi stafia noastră, populară şi fals zâmbăreaţă, era la fel de multilateral pricepută, precum fosta societate de care s-a dezis într-o clipită şi pe care, într-o frenezie fanată, a pus-o pe butuci, dând frâu liber foştilor asâni ai defunctei " epoci de aur",  metamorfoizaţi în noii şi nărăvaşii armăsari ai capitalismului de cumetrie. Şlefuitor silitor ai criptei leniniste, odată ajunsă "regina balului", fantoma băştinaşă a scos de sub puloverul revoluţionar îndrumarul comsomolistului fruntaş şi , ajutat de naivitatea aleşilor şi bâtele unor "horticultori de bine" s-a înşurubat în jilţul "tătucii" de unde a vegheat la anestezierea instituţiilor ce ar fi putut tulbura "consensul" şi , mai ales, buna desfăşurare a marii îmbuibări de partid, cohorte de "băieţi isteţi" lăfăindu-se la pieptul , tot mai fleşcăit, al unei economii generoase selectiv. Ajunsă la final de carieră politică, fantomei cu pricina i s-a găsit o întrebuinţare mai domestică, însă cu un grad destul de ridicat de nocivitate. Astfel, frumos împăiată şi pomădată, arătarea îşi etalează zâmbetul din cerceveaua sediului propriului partid, plămădit după chipul, asemănarea şi ideile unei social-democraţii prăfuite şi tributare unor principii peste care s-a pus lespedea kremlină, iar, când "enteresul o cere", îşi forţează glasul, hârşit în numeroasele "plenare cu activul " sau congrese, în "înfierări" şi "luări de poziţie"  unde cacofoniile democratice sunt la mare cinste. Acum, aflaţi în plină bătălie cu ultimile şi încăpăţânatele redute ale echilibrului instituţional, magistraţii, nişte "duşmani ai poporului" care nu-i lasă pe oameni să voteze la un referendum de câte ori au chef şi au "tupeul" să aplice legea, ucenicii bătrânei fantome, precum şi celelalte cadavre vii şi temătoare au purces la ridicarea capacului kriptei kremline în care adăsta, sleită de eternele pendulări între sinerigii şi meandre ale concretului. Deşi tulburată din reveriile sale, fantoşa zâmbăreaţă şi-a recăpătat elenul revoluţionar şi, dintr-o suflare, cu dicţie şi pe de rost, precum un elev premiant la serbarea sfârşitului de an, a recitat "imnul marxistului" din care nu au lipsit "fasciştii", "hoardele" şi alte asemenea "elemente duşmănoase" care "oprimă poporul". Din păcate, cel puţin pentru bruma de speranţă în europenism, monologul sinistru, mai ales prin aruncarea în cretacicul democraţiei, al arătării emanată din pântecele unui trecut tatuat numai în cugetul său, şi-a găsit  alţi doi interpreţi, în nefericiţii şi efemerii lideri ai unei naţii debusolate: un repetent şi un plastograf. Adică, în nişte căcărăi !